Kristian Varjasi

Punctul zero al zilei: atentat la Ziridava!

Pietoni opriti, antitero in actiune, pensionari agitati…

Nu am inteles niciodata de ce ar vrea cineva sa arunce o bomba taman in Arad. Adica ce importanta ar avea? Ma rog, nu asta conteaza.  Ideea e ca nijte’ baieti si-au facut treaba, canalele media si-au primit stirile de senzatie, si mai multi participanti la blocada se pot lauda ca au aparut la stiri, si nu pentru orice, ci pentru participarea la atentatu’ cu un geamantan continand -atentie!-, o carte religioasa: “Lumea noastra, incotro?”.

Domnul sa ne aiba in paza!

Foto: aradon

Pentru o tara cu economie emergenta, a fost si este importanta intretinerea si dezvoltarea brandurilor si marcilor de orice gen, de la pasta de dinti in trei culori, pana la cel mai bun adeziv de faiantza. Prin vanzari de tot felul nu este permisa nici o acumulare majora de capital in randul claselor inferioare, care ar putea deveni intr-un final fericit o categorie mai demna pentru zilele si anii in care traim.

Era intr-un fel vrajeala si americanism sa vezi familia tipica din clasa mijlocie spalandu-se pe dinti dimineata intr-o baie cat majoritatea apartamentelor de bloc de pe la noi, si cred ca in afara de mine au mai fost cativa care nu functionau drept target la respectiva campanie publicitara, insa lucrurile s-au schimbat de atunci si se simte tot mai mult prezenta unor studii sociologice la departamentele de publicitate. Asa se face ca berea, cat o fi ea de acra si de ieftina, isi are locul bine definit langa fotbal, avand ca target un consumator mediocru, inchinat micului sau viciu.

Cam asa se face ca daca unu’ mai celebru poarta un chilot de marca, acesta va fi urmat de 1000 de tipi mai putin celebri, falosi ca poarta tzol in tendintze. Ok si asta, ca doar asta-i comertzu pe bune, numai ca treaba cu tendintza pe la noi prinde liftu’ si atenteaza la substanta cenusie de la nervii capului. Atentatul este de asemenea anvergura, incat ajungi sa vezi cele mai ciudate si contradictorii lucruri, de la masini de lux parcate in fatza blocurilor de garsoniere pentru nefamilisti, pana la haine ieftine purtate drept tzol de firma. De la celulare de 20 de milioane, luate in rate, fara credit pentru sms, pana la vedetism cronic, izolare, insingurare, dezumanizare…

Este gresit sa afirmam ca nu avem identitate nationala! Avem si de aia, doar ca respectiva identitate pune accent mai degraba pe neajunsuri, decat pe virtute, inteligenta, si deastea.

Procentul cu care publicitatea contribuie la educarea consumatorului este poate mai mare, decat efectul avut asupra vanzarilor unui anumit produs.

Exemplu babesc ar fi:

Nea Gigi il vede pe Beckham cu noul aparat de igiena intima. Ramane impresionat de grafica reclamei, de statutul de vedeta alu’ baiatu’ ala. Isi doreste, dar nu-si permite respectivul aparat de igiena intima. Trece o saptamana, vede pe prietenu’ Titi achizitionand aparatu’ din banii lui multi, facuti din trafic de benzina la sarbi…

Gigi se ambitioneaza! Face economii! Pune bani din fondul lui secret si peste o luna achizitioneaza respectivul aparat de igiena intima! Il pune bine, la loc de cinste. Nu-l foloseste des, si nicidecum la parametri normali, tocmai pentru ca aparatul sa se pastreze mai bine. Mai simpu spus, nu se bucura pe deplin de acesta, insa in respectiva frustrare, dezvolta o latura ferma si critica la adresa celor care nu si permit un astfel de aparat de igiena intima, totodata crede ca ajuns si el la statutul financiar al lui Titi, prin noua achizitie. Gigi devine conditionat de asa-zisul statut de privilegiat, adopta o atitudine flegmatica si dezvolta fitze…

Acuma’ daca extrapolam de la aparatul de igiena intima la alte articole de uz general: masina, celular, deastea…apoi ridicam totul la scara nationala, avem de-a face cu nijte consumatori inculti, fara pretentii, care nu vor acumula decat obiecte  care sa reflecte acest statut.

Latura buna este ca vor exista vanzari!

Economia va avea o stabilitate egala cu durata de viata a unui aparat de igiena intima!

Vom fi o natiune cu igiena intima bine pusa la punct!

S.A.M.D.(!)

1989 decemberen, a kozszolgalati televizio eloszor es utoljara kivant harom nyelven boldog karacsonyi unnepeket, romanul, magyarul es nemetul. Egy olyan biztato kezdet volt ez mindannyiunknak, amely a multat hatrahagyva, egy szinte tokeletes jovorol beszelt. A diktator halalat a banyaszok, majd a Nagy-Romania part nacionalista es ertelmetlen nepuszitasa kovette, odaig, hogy a magyarsag nemzeti unnepein is kifutyultek a himnuszt…
Egy merfoldko volt kihozni az aradi varbol, es ujra felallitani a szabadsagszobrot, amely orokre eltemette az ertelmetlen nacionalista nekifutasokat, olyannyira eltemette, hogy talan ertelmetlenne valt maga a hagyomany, es helyi identitas megorzese is.
Egyetlen szalon csatolnam az elobb elmeselteket, s ez egy televizios musor, a helyi T.V. (Intersat, Rcs majd Info T.V.) magyar nyelvu adasa, amely mindenkor ott volt, hangsulyozva a magyar kozosseg gazdag helyi orokseget, ennek igenyeit, eredmenyeit, hagyomanyait, ugy aradon, mint ennek videken.
Megszakitvan az imenti gondolatsort, leteztek nehezsegek, ugy berendezesek, mint anyagiak szempontjabol is, viszont ezt a szorvanynak “ajandekozott” musort a nezok ele hetente elokeszitettek es kozoltek, mindazon politikai es szocialis szempontokbol nehez idoszakokban. Leteztek faluriportok, kulturalis szemlek, es letezett egy megjelolt irany, amely fele a kozosseg haladt, ahol a mult a jelennel, s jelen a jovovel tarsult…
Termeszetesen hozzaszoktunk a magyar nyelvu musorhoz, allandova vallt az evek folyaman, de soha sem vesztette ertelmet.
Megis hova veszett? Oda lett a vilagvalsaggal egyutt, es allandosagaban rutinnak fogtuk fel. Ugy tunik manapsag a rutin elkeruleset diktaljak, tehat nincs rutin, nincs allando jelleg, nincs jovo. Vegul nincs magyar adas sem, jo egy eve szunt meg…anyagi okok(!) VILAGVALSAG(!)
Meg az aradi magyarsag is globalizalodik, felvettuk a trendet, bejott a “cost-saving”, nincs”retail”, a brokerek leleptek, nekunk meg oda a helyi identitasunk, legalabbis a lathato teves valtozata(“rating” ide vagy oda).
Vajon gondoltak erre mindazon tavoli, kommunizmus elott elo elodeink, akik helyi adoikbol kulturpalotat, kozponti templomot, iskolakat, ipart epitettek egy allandobb, nem allagtalan jovoert? Gondoltak vajon arra, hogy mi is lelepunk?
Mi maradt? Jo kerdes, en sem erzek semmit amikor a varos mocskos utcait jarom, viszont ha egy tavoli helyen a honvagy hiv, bizony van hova jonni. Mert a mienk, ami keves maradt, de a mienk! Miert legyen mase ha egyszer nem az!?
Akkor miert ne lenne magyar adas? Az is a mienk! Csupan anyagiakrol van szo, csereben a szellemi hagyatekert, ugyanugy, ahogy a varost kicsi de hatarozott leptekkel epitettek elodeink, orizzuk meg azt ami a mienk! A magyar adascsak  azok segitsegevel indulhat ujra, akik gondolnak identitasuk jovojere!

In 1989 postul public de televiziune a transmis pentru prima si ultima data: “Craciun fericit!”. In romana, maghiara si germana. Acesta a fost un inceput atat de optimist pentru toata lumea, incat lasand in urma trecutul, parea ca ne indreptam spre un viitor perfect. Moartea dictatorului au urmat-o mineriadele, apoi ura fara folos dintre conlocuitori indusa de partidul Romania-Mare, toate pana la fluere si tipate cu ocazia sarbatorilor minoritatilor…

A fost intr-adevar o piatra de hotar scoaterea din cetate a grupului statuar din parcul reconcilierii, piatra de hotar care a pus punct conflictelor de pana atunci, a pus punct in asemenea masura, incat identitatea locala a minoritatii de pana atunci pare sa paleasca incetul cu incetul.

As lega toate evenimentele pe un singur fir, o emisune T.V., emisiunea in limba maghiara(de la Intersat, RCS, apoi Info T.V.), un martor al evenimentelor din viata minoritatii maghiare, accentuand bogatia comunitatii, nevoile acesteia, rezultatele ei, traditiile, atat in Arad cat si in in zona rurala.

Intrerup sirul cu specificarea ca au existat intotdeauna greutati atat de ordin tehnic cat si de ordin material, insa emisiunea a fost un “dar” pregatit comunitatii in vremuri tulburi, atat din punct de vedere politic, cat si din punct de vedere social. Totusi au existat reportaje rurale, rubrici culturale, exista o cale definita in care se mergea, din trecut in prezent, si din prezent spre viitor…

Desigur ne-am obisnuit cu emisiunea in limba maghiara, a devenit o continuitate pe parcursul anilor, insa nu si-a pierdut niciodata sensul. Totusi unde s-a pierdut? A inghitit-o criza, sau a devenit o rutina pentru noi? Se pare ca in zilele noastre ocolim rutina, si din greseala am ignorat si factorul de continuitate, din care reiese ca ne ignoram si viitorul. Pana la urma nu mai exista nici emisiune, dupa mai bine de un an de pauza…motive financiare(!) CRIZA MONDIALA(!)

Pentru ca minoritatea se globalizeaza, am preluat “trendul”, a intrat in noi “cost saving”-ul, nu exista “retail”, brokerii si-au luat talpasita, iar noi am ramas fara identitate pe plan local, cel putin la capitolul vizibil, televizat(“rating” incoace sau incolo).

Oare s-ar fi gandit la probleme de genul acesta predecesorii nostri inainte de communism, care din taxele locale de atunci au ridicat un palat cultural, biserica in centru, scoli, au construit industrie pentru un viitor mai stabil, nu unul lipsit de substanta?

S-au gandit oare ca si noi ne vom lua talpasita?

Ce a ramas? Buna intrebare, nici eu nu simt nimic cand bat strazile mizerabile din oras, insa daca intr-un loc indepartat ma cheama dorul de casa, intr-adevar am unde reveni. Pentru ca este al nostru, cat de putin mai este, dar este al nostru! Atunci de ce sa nu existe o emisiune in limba maghiara? Si aceea este a noastra! Este vorba doar despre foloase materiale intoarse ca hrana spirituala spre comunitate, la fel cum inaintasii nostri au construit cu pasi mici, dar hotarati, trebuie sa pastram ceea ce este al nostru!

Emisiunea in limba maghiara poate functiona doar cu ajutorul acelora care se gandesc la viitorul identitatii lor!